Medicamente care pot provoca tinitus: ce spun dovezile și ce trebuie făcut

Mai întâi: nu opri niciodată un medicament prescris pe cont propriu

Dacă suspectezi că un medicament cauzează sau agravează tinitusul, discută cu medicul care l-a prescris sau cu un farmacist înainte de a schimba orice. Multe dintre medicamentele implicate tratează afecțiuni serioase, iar oprirea lor bruscă poate fi mai dăunătoare decât tinitusul. Restul acestui ghid explică ceea ce se cunoaște, astfel încât conversația să fie una bine informată.

Care medicamente sunt implicate

Institutul Național al SUA pentru Surditate și Alte Tulburări de Comunicare (NIDCD) listează tinitusul ca posibil efect secundar al anumitor medicamente, în special la doze mari, și menționează medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) precum ibuprofenul, naproxenul și aspirina, anumite antibiotice, medicamente anticancerigene, medicamente antimalarice și antidepresive. NHS oferă o listă similară: unele medicamente de chimioterapie, antibiotice, AINS și aspirină. Faptul că un medicament se află pe aceste liste nu înseamnă că va provoca tinitus la tine. Înseamnă că asocierea este cunoscută și merită menționată persoanei care îl prescrie.

Doza și frecvența contează

Majoritatea acestor efecte depind de cât și cât de des. Aspirina este cel mai bine studiat exemplu. O recenzie din 2000 realizată de Cazals descrie tinitusul, o pierdere ușoară până la moderată a sensibilității auzului și percepția modificată a sunetelor după doze mari de salicilat, dezvoltându-se în primele zile de tratament și fiind reversibile în câteva zile după oprire. De asemenea, se menționează că oamenii diferă semnificativ în susceptibilitatea lor. Un comprimat ocazional pentru durerea de cap reprezintă o situație diferită față de dozele mari zilnice.

Ce a constatat un studiu amplu despre analgezicele de zi cu zi

Studiul Nurses’ Health Study II a urmărit 69.455 de femei cu vârste între 31 și 48 de ani, care nu prezentau tinitus la început, din 1995 până în 2017. Curhan și colegii săi au descoperit că utilizarea frecventă a aspirinei în doze mici nu a fost asociată cu un risc mai mare de tinitus persistent. Aspirina în doze moderate utilizată frecvent a fost legată de un risc mai mare la femeile sub 60 de ani, iar utilizarea frecventă a altor AINS sau a paracetamolului (acetaminofen) a fost legată de un risc ușor mai mare la toate femeile, riscul având tendința de a crește odată cu frecvența utilizării. Utilizarea medicamentelor și simptomele au fost raportate de sine, motivele pentru administrarea analgezicelor nu erau cunoscute, iar autorii solicită studii la bărbați și la femei non-albe. Acestea sunt asocieri, nu dovezi că medicamentele au cauzat tinitusul.

Care efecte dispar și care s-ar putea să nu dispară

O recenzie din 2017 privind ototoxicitatea indusă de medicamente realizată de Lanvers-Kaminsky și colegii săi notează că toxicitatea auditivă a multor medicamente se ameliorează după oprirea tratamentului, dar că medicamentele anticancerigene pe bază de platină și antibioticele aminoglicozidice sunt asociate cu pierderea permanentă a auzului. Recenzia discută, de asemenea, metode pentru detectarea efectelor asupra auzului într-un stadiu incipient. Pentru aceste tratamente, decizia aparține echipei medicale, care evaluează riscul pentru auz în raport cu afecțiunea tratată. Dacă începeți un astfel de tratament, întrebați dacă auzul dumneavoastră va fi verificat pe parcursul tratamentului.

Semne care necesită un consult medical rapid

Indiferent de medicamentele pe care le iei, unele situații sunt urgente. NHS recomandă să mergi la Urgențe sau să suni 112 în România, dacă tinitusul apare după o accidentare la cap, sau vine împreună cu pierderea bruscă a auzului, slăbiciune în mușchii feței sau senzație de amețeală (vertij), și să aduci cu tine orice medicamente pe care le iei. De asemenea, recomandă să ceri o programare urgentă la medicul de familie dacă tinitusul bate în ritmul pulsului tău. În afara României, folosește serviciile locale de urgență și medicul de familie în aceleași situații.

Creează o cronologie înaintea programării

Ceea ce este cel mai utile să aduci este un cronologie: când a început sau s-a schimbat tinitusul, ce medicamente ai început, ai oprit sau ai schimbat în acea perioadă, și orice analgezice sau suplimente fără prescripție pe care le iei regulat, împreună cu frecvența cu care le iei, deoarece frecvența contează. Adu cutiile sau o listă cu denumirile exacte și dozele. Acest lucru permite medicului să vadă dacă momentul se potrivește și dacă există o alternativă.

Întrebări de adresat medicului sau farmacistului

Este tinitusul un efect secundar cunoscut al acestui medicament? Poate fi schimbată doza sau momentul administrării? Există o alternativă cu un risc mai scăzut pentru urechile mele? Dacă acest medicament este cauza, este probabil ca efectul să dispară după oprire? Ar trebui să-mi verific auzul în timpul tratamentului? Un farmacist poate adesea răspunde la primele întrebări pe loc, mai ales pentru produsele vândute fără prescripție.

Analgezicele fără prescripție merită atenție

Analgezicele cumpărate fără prescripție sunt ușor de uitat atunci când îți faci lista medicamentelor. Dacă le iei mai multe zile pe săptămână, menționează acest lucru și întreabă dacă acea frecvență este potrivită pentru tine. Nu le schimba pur și simplu între ele pe cont propriu: constatările din cohorta de mai sus implicau mai multe tipuri de analgezice, și fiecare are propriile riscuri dincolo de urechi.

Ce să te aștepți dacă un medicament este schimbat

Pentru multe medicamente, așa cum s-a descris mai sus, efectul asupra urechii dispare după oprire; pentru altele poate persista. Oricum ar fi, schimbarea este rareori instantanee. Continuă să observi cum se comportă tinitusul în săptămânile următoare, nu de la o zi la alta, astfel încât următoarea discuție cu prescriptorul să se bazeze pe un tipar, nu pe o singură zi proastă.

Dacă tinitusul rămâne

Dacă tinitusul persistă după ce un medicament a fost schimbat sau dacă nu se dovedește a fi implicat niciun medicament, abordarea generală a tinitusului se aplică. Ghidul de practică clinică din SUA, elaborat de Tunkel și colegii săi, recomandă o anamneză și o examinare țintite, o evaluare promptă a auzului atunci când tinitusul este unilateral, persistent sau vine cu dificultăți de auz, și terapie cognitiv-comportamentală pentru tinitusul persistent și deranjant. Se desfășoară suplimentele alimentare precum ginkgo biloba, melatonina sau zincul pentru tratamentul acestuia.

Niciun medicament nu tratează tinitusul în sine

NIDCD afirmă că nu există medicamente special destinate tratării tinitusului, deși un medic poate prescrie antidepresive sau medicamente antianxietate pentru a îmbunătăți starea de spirit sau pentru a ajuta la somn. Ghidul din SUA recomandă evitarea antidepresivelor, anticonvulsivantelor, anxioliticelor sau medicamentelor intratimpanice pentru tratamentul de rutină al tinitusului persistent și deranjant. Fiți atenți la orice produs vândut ca remediu.

Unde se potrivește Tacet

Tacet nu evaluează medicamentele și nu poate să-ți spună dacă un medicament este cauza. Ceea ce poate face este să susțină conversația. Jurnalul său zilnic înregistrează cât de mult te-a deranjat tinitusul pe o scară de la 0 la 10, cu etichete opționale și o notă liberă unde poți scrie data la care ai început sau ai schimbat un medicament, și se exportă ca PDF pentru a fi adus la o programare. Între timp, sunetele sale și temporizatorul de noapte, care scade treptat în loc să se oprească brusc, pot face momentele liniștite mai ușor de suportat.

Lecturi suplimentare

• NIDCD · Tinnitus
• NHS · Tinnitus
• Cazals (2000), Auditory sensori-neural alterations induced by salicylate, Progress in Neurobiology
• Curhan, Glicksman, Wang, Eavey & Curhan (2022), Longitudinal study of analgesic use and risk of incident persistent tinnitus, Journal of General Internal Medicine
• Lanvers-Kaminsky, Zehnhoff-Dinnesen, Parfitt & Ciarimboli (2017), Drug-induced ototoxicity: Mechanisms, pharmacogenetics, and protective strategies, Clinical Pharmacology & Therapeutics
• Tunkel et al. (2014), Clinical Practice Guideline: Tinnitus, Otolaryngology–Head and Neck Surgery